Relatia antrenor - parinti

 LIMITELE  RELATIEI ANTRENOR - PARINTI

 

Care sunt limitele relaČ›iei antrenor – parinČ›i ?

 

O întrebare care naste multe pareri, multe controverse. Fiecare are opinia lui, mai mult sau mai putin obiectiva, mai mult sau mai putin argumentata. Totul e în functie de nivelul de cunostinte, de nivelul de întelegere a fenomenului, dar si de asteptarile avute, atât ca antrenor, cât si ca parinte.          

 

În aceasta relatie, în ceea ce îi priveČ™te pe antrenori, aceČ™tia ar trebui:

·   Sa puna accent, în primul rând, pe procesul de formare a jucatorilor, Č™i nu pe formarea echipelor. Cel puČ›in pâna la nivelul juniorilor republicani rezultatele nu ar trebui sa intereseze pe nimeni (aici ne referim la scorul meciurilor).

·  Sa fie în permanenČ›a preocupaČ›i de procesul de instruire, de formarea Č™i educarea copiilor Č™i juniorilor, sa caute sa perfecČ›ioneze aptitudinile Č™i deprinderile corect învaČ›ate Č™i sa le corecteze pe cele greČ™it însuČ™ite.

·    Sa gaseasca metode Č™i mijloace prin care sa creasca valoarea individuala a jucatorilor.

·  Sa caute sa aiba la dispoziČ›ie toate condiČ›iile materiale necesare bunei desfaČ™urari a procesului de pregatire. Principalul responsabil de aceasta problema este clubul.

·    Sa fie tot timpul preocupaČ›i sa se perfecČ›ioneze.

În ceea ce-i priveČ™te pe parinČ›i, aceČ™tia ar trebui sa-Č™i clarifice în primul rând, de ce au adus copiii la fotbal:

·    Pentru ca e un loc unde îi pot lasa sa se joace, un anumit timp, cu alČ›i copii?

·  Pentru ca e un loc în care ei se pot forma, pentru viaČ›a, într-o anumita profesie, cea de fotbalist?

·  Pentru a-Č™i satisface o dorinČ›a personala, pentru a-Č™i alina o dezamagire traita de ei în perioada copilariei?

 

Daca menirea centrelor de copii Č™i juniori este de a forma fotbaliČ™ti, adica de a oferi o specializare profesionala, atunci parinČ›ii, în momentul în care aleg o anumita scoala de fotbal, o fac pentru a-Č™i lasa copiii pe mâna unor specialiČ™ti, aČ™a cum se întâmpla Č™i în sistemul de învaČ›amânt. Înca nu am auzit de parinČ›i care sa mearga la ora de matematica sa ofere indicaČ›ii copilului pentru rezolvarea anumitor probleme sau cadrului didactic ce metode de predare sa utilizeze, chiar daca e profesor de matematica.

Cu toate acestea, la fotbal se pricep toČ›i (cel puČ›in aČ™a au impresia), iar în momentul participarii la antrenamentele grupelor de copii toata lumea « Č™tie» mult mai bine decât antrenorul ce trebuie facut.

Astfel, se naČ™te întrebarea: De ce nu s-au facut parinČ›ii antrenori? De ce nu-Č™i antreneaza ei copiii acasa Č™i i-au adus la scoala de fotbal? Acestea nu sunt întrebari rautacioase, ci doar logice, politicoase, de bun simČ›.

Raspunsurile sunt multe. Unul dintre ele îl gasim în „contribuČ›iile” pe care le au parinČ›ii în organizarea Č™i desfaČ™urarea activitaČ›ii grupelor. Din pacate, parinČ›ii, nu de puČ›ine ori, sunt solicitaČ›i sa se implice mai mult decât ar fi normal în asigurarea condiČ›iilor de desfaČ™urare a activitaČ›ii. Ei ajuta la procurarea mingilor, a echipamentelor de joc, a materialelor ajutatoare, asigura transportul. Oare este normal? Pâna unde ar trebui sa se întinda aceasta implicare? Ce drepturi le ofera parinČ›ilor la tot acest aport financiar? Le asigura dreptul de a deveni antrenori? În niciun caz! În limita posibilitaČ›ilor, atunci când chiar este nevoie, deČ™i este de preferat sa nu fie, parinČ›ii ar trebui sa considere sprijinul lor ca un mijloc complementar, necesar eforturilor depuse de antrenori. Astfel, ParinČ›ii trebuie sa ramâna ParinČ›i Č™i atât. Orice alt rol jucat de parinte în cadrul procesului de pregatire se va dovedi, în timp, a avea efecte negative, în primul rând în procesul de formare a propriului copil, iar mai apoi pentru antrenor. Partea de pregatire a copiilor revine antrenorului, el fiind cel care trebuie sa Č™tie ceea ce are de facut la antrenament, ce metode Č™i mijloace utilizeaza în procesul de instruire, în conformitate cu particularitaČ›ile de vârsta Č™i posibilitaČ›ile de moment ale copiilor.

RelaČ›ia dintre antrenor Č™i parinČ›i trebuie sa fie una de respect reciproc, de colaborare, deschisa unei comunicari care sa vizeze, în primul rând, copilul. Adica, antrenorul trebuie sa fie informat în permanenČ›a daca exista probleme în familie care sa-i influenČ›eze participarea efectiva Č™i afectiva la antrenament, daca sunt probleme de sanatate, daca situaČ›ia Č™colara nu este una foarte buna, iar parintele sa fie informat despre probleme survenite pe timpul antrenamentelor, despre interesul manifestat de copil pentru fotbal cat si despre nivelul  instruirii dobandite de acesta pe plan sportiv.

Si totusi, de multe ori, relatia intre antrenor si parinti este dificila. Dificultatea acestei relaČ›ii este determinata de numarul destul de mare Č™i de diferit de temperamente, caractere Č™i nivele de educaČ›ie cu care antrenorul trebuie sa se confrunte, dar Č™i cu diverse concepČ›ii despre fotbal Č™i pregatire, pe care tot mai mulČ›i parinČ›i încep sa le emita.

Tocmai de aceea se impune prezentarea unui set de reguli pe care parinČ›ii trebuie sa-l respecte atunci când vor sa dezvolte o relaČ›ie constructiva cu antrenorii din cadrul centrelor de copii Č™i juniori, dar mai ales cu antrenorul de la grupa la care sunt instruiti copiii lor.    

 

                                     REGULILE RELAČšIEI ANTRENORI – PARINČšI

  

  1. Atunci când copiii sunt la antrenament, parinČ›ii trebuie sa stea cât mai departe de aceČ™tia. Ideal ar fi ca parinČ›ii sa-i aduca pe copii la stadion Č™i sa revina la finalul antrenamentului (în cazul în care se poate acest lucru).

      2.  ParinČ›ii nu au voie sa vorbeasca cu antrenorii în timpul antrenamentelor.

      3. Cel care conduce antrenamentul sau jocul de fotbal, dirijeaza jucatorii sau echipa este antrenorul, nu parinČ›ii.Rolul parinČ›ilor înceteaza în momentul în care intra în incinta bazei sportive. Nu de puČ›ine ori lipsa cunoČ™tinČ›elor de specialitate, subiectivitatea, euforia Č™i, mai ales, dorinČ›a mult mai mare decât cea a copiilor de a practica fotbalul determina conflicte parinte-copil, parinte-antrenor, antrenor-copil, copil-copil, ceea ce nu poate ajuta în procesul de instruire.

      4. În cazul în care parinČ›ii participa la jocurile grupelor de copii Č™i juniori, ei trebuie sa se limiteze doar la susČ›inerea Č™i încurajarea jucatorilor. Copiii apreciaza aplauzele Č™i încurajarile. ParinČ›ii încurajeaza, nu antreneaza echipele. În momentul în care, pe margine sau în tribune, mai apar 2, 3, …5 « antrenori » din rândul parinČ›ilor, atunci se creeaza confuzie în mintea jucatorilor, în interiorul echipei.

       5. Antrenorii trebuie sa Č›ina în permanenČ›a legatura cu parinČ›ii, iar aceČ™tia sa înČ›eleaga ca este necesara informarea continua a antrenorului asupra eventualelor probleme ce ar putea sa apara din punct de vedere familial, al starii de sanatate, al situaČ›iei Č™colare sau al interesului manifestat de copil faČ›a de prezenČ›a la antrenament.

      6. ParinČ›ii trebuie sa înČ›eleaga ca prioritar, la grupele de copii Č™i juniori, nu este obČ›inerea rezultatelor, ci formarea jucatorilor. Aceasta reprezinta una dintre marile greČ™eli de abordare în ceea ce priveČ™te procesul de antrenament Č™i finalitatea sa. Nu de puČ›ine ori, lipsa rezultatelor Č™i presiunea constanta manifestata de parinČ›i asupra copiilor îi determina pe aceČ™tia sa-Č™i piarda încrederea în forČ›ele proprii sau chiar sa refuze sa mai vina la antrenament. Este principalul motiv pentru care foarte mulČ›i dintre copii renunČ›a sa mai practice fotbalul. 

                       

    GRESELI ÎNTÂLNITE IN CADRUL RELATIEI ANTRENORI – PARINTI 

 

Atât antrenorii cât si parintii fac anumite greseli în procesul de pregatire a copiilor.

 

Unele greseli ale antrenorilor:

 -  aderarea antrenorilor la cererea parintilor de a grabi procesul de instruire, de a trece peste etapele firesti ale instruirii, lipsind în felul acesta copiii de asimilarea unor cunostinte specifice vârstei sau potentialului de moment;

-  acceptarea implcarii parintilor în procesul de antrenament si în stabilirea calendarului competitional al grupei;

-  acceptarea participarii zilnice a parintilor la sedintele de antrenament;

-  dorinta de a forma echipe, de a obaine rezultate pozitive, înaintea formarii jucatorilor.

  

Greselile cele mai frecvente ale parintilor:

 - dorinta de a-si vedea copilul, mult prea repede, jucând ca Messi sau ca Cristiano Ronaldo;

 - impresia ca se pricep la fotbal, mai ales daca au si practicat un anumit timp în copilarie, la juniori sau la seniori. A juca fotbal nu este totuna cu a antrena în fotbal. Antrenamentul, necesita pe lânga vocatie si multe studii de specialitate cu tot ceea ce este nou si util în domeniu;

 - dorinta de a-si vedea copilul câstigând tot timpul;

 - dorinta de a asigura participarea la cât mai multe competitii, de la vârste cât mai fragede, crezând ca în acest fel copiii cresc mult mai repede în valoare;

 - dorinta ca echipa la care joaca copilul sau sa câstige întotdeauna, uitând de faptul ca, într-o scoala de fotbal, scopul este formarea si specializarea jucatorului în fotbal si nu crearea de echipe.

 

Greseli comune antrenori –parinti:

 - pretentia de a vedea copiii progresând mult prea repede. Trebuie respectate toate etapele de dezvoltare în acest domeniu sportiv. Orice fortare a copilului în pregatirea profesionala, în timp nu va face decât rau acestuia;

 - participarea la jocuri sau turnee de verificare prea dese. ATENTIE! Este mult prea mult si prea devreme sa supunem copiii la competitii saptamânale, mai ales în etapa de initiere. De multe ori vedem antrenori si parinti care cer copiilor sa joace fotbalul pe care nu l-au învatat înca;

- dorinta de a arata ca marile echipe. Acest lucru supune parintii la cheltuieli mult prea mari, inutile, pentru a le asigura grupelor de copii echipamente de joc, echipamente de antrenament, echipamente de prezentare, treninguri de antrenament, treninguri de prezentare, geci de prezentare, genti, etc. Acestea nu sunt primordiale în procesul de antrenament. Nu trebuie dezvoltat sentimentul de apartenenta la un club neglijând procesul de instruire. Prima grija ar trebui sa fie asigurarea materialelor necesare desfasurarii procesului de antrenament, mai apoi achizitionarea echipamentelor de prezentare cu însemnele clubului.    

   

PS.  Ca si în viata, si în fotbal, marile greseli pe care le comitem sunt cauzate de încercarea de a ne satisface anumite nevoi, dorinte, care nu au nici o justificare stiintifica  sau logica. Tocmai de aceea, este nevoie sa încercam sa eliminam hazardul si amatorismul din procesul de antrenament, iar principalii pioni responsabili de acest lucru, pentru a nu influenta negativ procesul de formare a copiilor si juniorilor, sunt antrenorii si parintii, fiecare cu rolul sau bine stabilit.